Lucrând în ultima vreme destul de intens, cu multe ore la birou, vreau ca duminica să fie în totalitate despre familie. Soția și fetița noastră.
E fain, aia mică face tot felul de ghidușii iar fetița noastră acum învață despre lume. Îmi place foarte mult să o observ, să îi văd expresiile, frustrările când nu reușește să desfacă o jucărie sau bucuria când într-un final reușește.
Copii sunt foarte interesanți. Mă rog când plâng nu mai sunt așa de interesanți dar să vezi un omuleț așa micuț cum prinde formă, cum învăță cuvinte, expresii, sunete de animale și multe alte este foarte fascinant. Este ca o pânză albă pe care pictează un artist. În primă fază artisul este o combinație între mama și tată, iar mai târziu pensula va fi preluată de viață.
Cu bune, cu rele viața ne modelează pe toți. Depinde și de noi cât de maleabili suntem, ce rezistență avem la schimbare și la părăsirea zonei de confort. Gen cât de greu ne este să ne stabilim anumite rutine și habituri. Dar cred că m-am văitat prea mult deja în legătură cu acest subiect.
Ei bine ne vedem mâine.
Zi cu pace,
Darius
dariusbogdan.com 