Azi a fost o zi departe de birou, Ștefi a avut examen iar eu am stat acasă cu odrasla.
Sunt fascinat de ea atunci când exprimă sentimente, emoții. Îmi place să o văd când se chinuie să desfacă o jucărie, când se bucură și când se supără. Sunt emoții naturale, autentice care dispar pe parcursul vieții.
Noi adulții, presați de părerea altora despre noi, ajungem să ne ascundem sentimentele. Sau să emanăm sentimente false doar pentru ai face pe alții să ne placă.
Auzisem la un moment dat că un artist poate crea doar atunci când reușește să se întoarcă la starea lui de copil. Doar atunci gândirea ta e pură, bucuria ta e pură și ceea ce faci e autentic. Nu te interesează să minți sau să te ascunzi în spatele unei măști.
Asta mă fascinează cel mai mult la copii. Puritatea lor. Asta cred că ar trebui să învățăm și noi de la ei. Chiar aș merge mai departe și aș spune că asta ar trebui să se predea în școli. Cineva trebuie să vorbescă cu tinerii și să îi ajute să își găsească cariera care îi va împlini. Nu să caute un job bine plătit și să fie mizerabil până la pensie. Viața e prea prețioasă să umblii doar după lucruri materiale.
Și să nu mai spun de zâmbetul copiilor. Poți să fi tu cât de nervos vrei și să pari serios, dar când se uită la tine și râde nu mai ai nici o șansă. Te dezarmează și zâmbetul acela îți pătrunde până în adâncul sufletului și parcă simți că și în tine mai este zâmbetul autentic al unui copil.
Poate că este puțin ascuns, noi trebuie doar să îl căutăm.
Zi cu pace,
Darius
dariusbogdan.com 