Prima dată am auzit de Jazz8, tipul care bagă bine rap. Apoi am auzit de Gânduri și încet încet descoper că tipul care m-a fascinat cu flow-ul lui la Dobrescu în emisiune, este de fapt actor de film, de teatru, scrie poezie și multe alte.
Trebuie să recunoaștem, nu te aștepți de la un rapper să aibă acest background, dar poate că asta este doar o etichetă pe care societatea de azi o pune pe oameni. Și noi o mușcăm, desigur.
Ne naștem de un alb imaculat specific unei foi A4 abia scoasă dintr-un toc și la fel ca ea, nu avem multe de spus în privința a ceea ce va fi scris pe noi. Sau cel puțin așa credem. Mai ales atunci când suntem copii în plină descoperire și ne bazăm pe spusele celor din jur. Ei scriu pe noi. Scriu cu așteptările pe care le au de la noi, de la ei, de la ei prin noi, de la lume în general și tot așa. Unii o fac voit, alții o fac invonluntar pentru că altfel nu știu să comunice cu lumea din jur, alții pur și simplu duc mai departe o torță pasată de părinți și anturaj și nici măcar nu se întreabă de ce fac asta. Iar noi? “Noi” adică cei puși în postura de coală albă!? La noi e loterie. Toți au fost coli albe. E un cerc vicios. Totuși, toți depindem fără să vrem de calitatea celor ce vor scrie pe noi. Iar asta se traduce în trai zbuciumat sau relaxat, mai târziu. Practic, cu cât mai îndoielnică e calitatea celor ce au scris pe noi, cu atât va fi mai zbuciumat traiul de mai târziu când vom încerca să reparăm în noi ceea ce necesită reparat în urma lor.
Acesta a fost paragraful care m-a făcut să scriu azi despre Cosmin Dominte. Este scrisul lui pe care l-am găsit aici, o super inițiativă.
Mi-a vorbit interviul lui, m-am regăsit în cuvintele lui și mă lovesc destul de des critici, lipsa încrederii în mine, lipsa educației utile, lipsa de încurajare și multe alte.
Nu știu dacă mai are rost să lungesc articolul, citește ce a scris Cosmin aici și vezi unde ești, ce faci și ce scrii pe alții.
Zi cu pace,
Darius
dariusbogdan.com 