Ştim cu toţii acele texte cum că suntem intr-o continuă dezvoltare şi educare. Sunt adevărate, dar parcă lipseşte ceva. Nu prea ştim cum sau ce trebuie să învăţăm.
De multe ori m-am lovit de lucruri care nu au fost predate în şcoală, cum ar fi viza de flotant sau impozitele pe bunurile tale. Cine s-ar fi gândit că dacă pleci intr-un oraş pentru a studia trebuie sa ai viza de flotant sau faptul ca anual trebuie să plăteşti o sumă de bani l-a stat pentru simplul fapt că ai o locuinţă sau o maşină (pentru care plătim deja destul). Apoi statul vine şi te trage de urechi pentru că nu i-ai plătit, dar statul nu s-a ocupat de tine să te inveţe că trebuie să plăteşti sau să iţi spună şi la ce se vor folosi banii tăi (bere şi mici în campanie).
I think self-education is the greatest and best thing you could ever make. Tony Robbins
Provenind dintr-o familie bună am avut mereu părinţii la care să apelez şi care m-au putut ajuta. Dar acum stau şi mă gândesc la copiii care vin din familii defavorizate sau care sunt abandonaţi la naştere sau rămân orfani în urma unui tragic accident. Ce şansă au ei? Noi comunitatea de multe ori judecăm după aparenţe, cum e îmbrăcat omul acela, ce telefon are, ce maşină are, cum sau cine sunt părinţii lui. Nu vrem să trecem de această primă impresie şi să vedem cine este omul de după haine, telefon şi statut social. Bineînţeles sunt şi acele persoane care nu au nimic, nu vor să muncească, iar dacă le oferi ajutorul te aruncă la colţ pentru că le-ai rănit orgoliul. Dar nu despre oamenii aceştia vreau să vorbesc, cu toate că şi despre ei ar trebui vorbit şi ar trebui luată o atitudine.
The only person who is educated is the one who has learned how to learn and change. Carl Rogers
Revin şi te intreb iar, ce şansă au copiii abandonaţi sau copiii fără un model? Ce şansă avem noi copii cu de toate care suntem mereu bombardaţi de mass-media cu articole in care ni se spune că în România nu ai nici o şansă la un trai bun, iar tot ce vedem la ştiri sunt fotbalişti in cluburi de fiţe cu piţipoance la braţ care nu ştiu lega 2 cuvinte. Sau ce şanse avem noi care muncim 2 ani pentru o admitere, reuşim să intrăm la facultatea pe care ne-am dorit-o atât de mult, iar la prima întâlnire cu decanul şi oamenii care urmează să te înveţe ţi se spune că ai ales meseria greşită şi că vei muri de foame (păţanie personală.
Ei şansa noastră este auto-educarea, reinventarea şi dezvoltarea personală. Toate aceste metode de auto-educare, cărţi, traineri, şcoli private etc. au apărut cu un scop. Ei ca în mediul de business, au văzut o nevoie în piaţă, au încercat să o acopere, iar unii au făcut-o cu succes. Ştim cu toţii că sistemul de învăţămând din România are nevoie de o gândire nouă, proaspătă, de o reinventare. Reformele nu mai au succes, elevii sunt tot mai zăpăciţi de toate aceste schimbări şi nu mai ştiu incotro să o apuce. Poate că ăsta este scopul să nu primim o educaţie bună şi să fim ţinuţi la nivelul de emisiuni de pe Antena 1.
Aici trebuie să luptăm. Să luptăm împotriva curentului că România este o ţară maro şi că nu poţi face nimic. Ba poţi! Şi poţi chiar mai mult decât nemţii pe care noi îi admirăm atât de mult, dar nu vrem să le urmăm etica. Poţi să faci o facultate în domeniul pe care îl doreşti, iar în timpul liber în loc de drojdit cu colegii poţi citi cărţi, articole, bloguri, poţi urmări Ted talk-uri şi poţi fi la curent cu tot ce se întâmplă în lume. Profită de faptul că eşti parte din globalizare, că ai acces la o cantitate enormă de informaţii, informaţii la care părinţii noştrui nu au avut acces, iar unii nu au nici acum pentru că nu au putut sau nu au vrut să se reinventeze, să se auto-educe.
The whole purpose of education is to turn mirrors into windows. Sydney J. Harris
Aşadar, dacă eşti interesat să aflii locurile sau articolele din care eu ma auto-educ sau când e timpul pentru o reinventare urmăreşte acest blog. De asemenea mă găseşti şi pe reţelele de socializare.
Asta este părerea mea pe care mi-o asum.
Toate cele bune
Darius
dariusbogdan.com 