Nu, nu m-am săturat să fotografiez Sibiul. De fiecare dată când mă plimb pe străzile din centrul vechi văd ceva nou, o clădire, un detaliu sau un gang nou.
De fiecare dată mă simt ca un turist, entuziasmat de frumusețea străzilor și a clădirilor din centrul istoric. Aceste locuri îți oferă un sentiment aparte, nu cred că noile cartiere de locuit, care sunt făcute pentru a tripla investiția, vor putea induce acest sentiment. Doamna Dana Vais la cursul din timpul facultății îi spunea genius loci. Adică spiritul protector al locului.
Eu cred că acesta este motivul pentru care oamenii se simt atrași de clădirile, străzile sau orașele vechi. Acest sentiment de aparținere, istorie sau mister ne face să ne reîntoarcem iar și iar să vizităm aceste locuri.
Sibiul emană puternic acest sentiment, cel puțin pentru mine. Fiecare clădire, fiecare gol de ușă sau de geam mă fac să îmi pun mereu aceleași întrebări. Oare ce este după aceste ziduri? Oare cum arată interioarele din aceste clădiri? Oare cine a trăit pe aici? Oare cum era viața lor în acele vremuri? Plus multe alte întrebări și gânduri care imi atacă instantaneu mintea.
Dar este un atac plăcut, iubesc clădirile vechi, iubesc să mă plimb pe străzi sau prin orașe vechi. Să le fotografiez, să le studiez și chiar să mă inspir din ele.
Nu știu dacă meseria mea de arhitect are legătură cu această pasiune pentru clădiri vechi sau e doar admirația pentru tehnologia și oamenii din acele vremuri. Mereu îmi place să pun în contrast tehnologia și principiile de lucru contemporane cu cele din perioada barocului, renașterii sau chiar a evului mediu.
Am făcut acest mic album în alb și negru pentru a elimina accentele redate de culori puternice. Vreau să scot în evidență silueta acestor locuri, proporțiile ritmurile și relația dintre plin și gol.
Poftă bună!
Darius
dariusbogdan.com 